Analiza Pro Sport: „Pițurcă a obținut ce și-a dorit cu Franța”

„Trebuie“ în apărare, „Poate“ în atac

E clar că am reușit ceea ce ne-am propus cu Franța. Pițurcă a ales tactica potrivită pentru jucătorii pe care îi are la dispoziție și ținând cont și de forța adversarului. Fotbaliștii au încercat să fie în permanență în spatele mingii, să își marcheze strict adversarii, să dubleze foarte bine și au reușit. Punct ochit, punct lovit. Dar în rândurile următoare vă propun să răspundem împreună la două întrebări.

Oare nu ne-am propus prea puțin?

Dacă ne-ar fi întrebat cineva înainte de meci dacă am fi mulțumiți cu un egal, am fi răspuns cu siguranță „da”. Dar la final, parcă am rămas cu senzația că se putea mai mult. S-a dovedit și la final că i-am supraestimat pe francezi, când pe chipurile lor se putea citi mulțumirea pentru punctul obținut. Să ne gândim că am întâlnit o echipă a Franței care a jucat la fel ca în meciurile de pregătire, previzibilă și lipsită de inspirație în atac. Dacă am fi contat mai mult în atac… Cine știe? Poate li s-a cerut prea mult lui Mutu și lui Daniel Niculae pentru faza defensivă și nu au mai avut prospețimea necesară și pentru cea ofensivă. Am ajuns cu prea puțini oameni în atac. Doar de câteva ori au fost 4-5 jucători în preajma careului lor și s-a văzut atunci că le putem pune probleme și putem crea panică.

Doar atât putem?

S-a spus că România a făcut un joc tactic reușit. Părerea mea e că a fost reușit doar 75%, adică doar în planul defensiv. Singurele speranțe în ofensivă au fost cele trei cornere și două lovituri libere din preajma careului. Am trimis mereu mingi lungi pe Daniel Niculae, iar de fiecare dată când recuperam se vedea o preocupare pentru un joc direct pe Nico, de genul „poftim, acum descurcă-te singur!“. Dacă în apărare cuvântul de ordine a fost „trebuie”, în atac a fost „poate” (poate Mutu, poate un corner, poate o lovitură liberă…)

1) 4-3-3 pe hârtie, 4-5-1 pe gazon

Dispusă aparent într-un 4-3-3 ofensiv, naționala lui Pițurcă s-a așezat în fața Franței într-un 4-5-1 cu Mutu și Nicoliță la nivelul unor mijlocași laterali. Poziționarea pe teren a tricolorilor, așa cum o relevă site-ul UEFA, arată că Bănel a stat mai aproape de Contra decât de Daniel Niculae, iar distanța dintre Mutu și „Nico” este și ea mult prea mare. De asemenea, nici mijlocașii nu au „venit la suport”, fiind poziționați prea departe de Niculae. Spre deosebire, Anelka și Benzema au fost mai apropiați, iar Ribery a stat permanent lângă ei.

2) Tamaș și Goian, stăpânii aerului

Cu mici inexactități în plasament, fundașii noștri centrali au fost stăpânii mingilor înalte din fața careului lui Lobonț, dovadă stând cifrele: 87,5% dintre duelurile aeriene fiind câștigate de Tamaș și Goian.

3) Cea mai defensivă echipă de la Euro

Dintre toate echipele participante la Euro, România este formația care a avut cea mai mică posesie în jumătatea adversă, doar 46,3%. De asemenea, naționala noastră mai deține un record negativ, fiind singura echipă care nu a tras niciun șut pe poartă. Și asta când toți portarii se plâng de mingea cea nouă…

4) Superiori doar la alergare

Dintre toți parametrii meciului de luni, singurul la care tricolorii sunt superiori este cel al kilometrilor alergați. Din păcate, cum posesia a fost de partea francezilor, înseamnă că am alergat mai mult… fără minge. Spre deosebire, Olanda a avut 111 km alergați cu Italia, dar și o posesie superioară.

5) Nu am pasat vertical

Chiar dacă Rădoi a făcut o partidă foarte bună pe faza defensivă, unde a fost un libero în fața apărării, a recuperat multe baloane și a dublat permanent, din punct de vedere ofensiv a fost aproape inexistent.

Dovada: a trimis doar 7 pase spre atacanți, dar niciuna filtrantă, ci numai când cele două vârfuri au coborât la primire, iar cele mai multe baloane le-a trimis spre fundașii laterali, Contra (7) și Raț (5). Spre deosebire, Makelele i-a servit cu 11 pase pe Benzema și Anelka, care nu au venit așa în spate ca atacanții noștri, iar cele mai multe mingi jucate de mijlocașul lui Chelsea au fost cu colegii săi din linia mediană,
Toulalan (15) și Malouda (16).

6) Mutu, moale și izolat

Mutu nu prea a fost ajutat de linia de mijloc, a primit foarte puține mingi, fiind jucat în special de partenerii săi de pe stânga, Chivu (6 pase) și Raț (5 pase). Dar Adi nici nu s-a demarcat în permanență, nu a căutat spațiile libere. Dovada: a pierdut 74% din duelurile cu adversarii și a tras doar o dată spre poarta lui Coupet, și atunci din lovitură liberă.